vineri, 22 iunie 2012

Migrena de dimineaţă: Năstase, puţin suicid şi after-shave ieftin


Ion îl intreabă pe Gheorghe: “Băi Gheorghe, tu ai SIDA?” Stă Gheorghe şi cugetă: dacă-i spun că am, îmi cere, dacă-i spun că n-am, zice că-s sărac… Aşa că găseşte următoarea formulă diplomatică: “Băi Ioane, mai am da’ numa’ o ţîră, aşe, pe fund...”

La fel şi Năstase. S-a sinucis. Da’ numa’ o ţîră, cît să-i mai rămînă şi pentru rîndul viitor.
Telenovela suicidului Năstăsian a luat proporţii şi a născut fani, aidoma Sclavei Isaura, care înlănţuise blajinele gospodine în faţa ecranelor TV de după Revoluţie. Penibilă, ca o scenetă prost jucată de o brigadă artistică de amatori, dramoleta ce naşte efluvii de simpatie din partea unor oameni care pînă mai ieri tunau şi fulgerau împotriva arogantului Bombonel, pare de-a dreptul o cireaşă suprarealistă pe cataiful expirat al politicii noastre.

Năstase e cert că, de ar fi vrut să se sinucidă, chiar o făcea. Nu ar fi avut nevoie de asistenţa poliţistului (un fel de “băiete, vezi că eu mă sinucid; nu încerca să mă opreşti că nu are rost; vezi că ridic acum arma. N-auzi, vezi că ridic acum arma! Hm-hm!, măi, am zis că ridic arma!”), după cum, nici un bărbat însurat, dacă merge la curve, nu are nevoie de binecuvîntarea nevestei. Mă rog, poate asta nu-i tocmai o comparaţie fericită pentru feciorelnicul Năstase. 

Circul născut din alba-neagra cu revolverul e mai penibil ca un film de Sergiu Nicolaescu, mai cu seamă că, principalul personaj, durduliul Adrian, se ridică, cu fularul à la Aristide Bruant şi, cînd scoate scrisori-testament de sub pernă, cîind podidit de lacrimi neştiute şi nevenite în fapt, îi interzice progeniturii sale citirea “testamentului politic”. 

Mirosul de soap opera de factura sud-americană e atît de înţepător încît ai putea jura că-i doar un after-shave ieftin, dat pe o tăietură rămasă pe gît după bărbierit…

Niciun comentariu: